Despre mine

Fotografia mea
Am avut un vis straniu. Ma aflam dinaintea unei oglinzi care se pietrifica sub ochii mei. Uimit, am vazut-o transformindu-se in zid.Ulterior, n-am mai simtit nevoia sa caut alt raspuns in privinta destinului.Nu poti fugi de tine insuti nici macar cind o vrei cu tot dinadinsul. Sau mai ales atunci.Nu incerc sa fug de mine insami, doar incerc sa ma cunosc mai bine.Si sa las si pe altii sa o cunoasca pe Dana.

marți, 5 iulie 2016

Nu stiu daca am dreptate.... Dar asa gindesc eu! Zilele astea elevii de liceu sint in febra bacalaureatului. Am vazut, am citit fel de fel de informatii, de la petitia pentru si romanul interbelic, comentarii ale profesorilor sau a unora care ii inteleg pe elevi. Si ma gindesc....am devenit o batrina care gindeste: ,, eheee, pe vremea mea.." Nu stiu, imbatrinesc si eu si odata cu mine imbatrineste si judecata mea..... Glumesc! Am auzit astazi o discutie. In rezumat: trebuie sa avem grija de copii si sa le dam note mari- asta era sensul discutiei. Note mari? Sigur, daca merita! 10 clase sint obligatorii, oricum...Si atunci, de ce unuia care scrie timpenii sa-i dam o nota bunicica? Sa nu nenorocim bietul copil? S-a ,,nenorocit'' singur bietul de el...Si apoi, ne miram ca la terminarea liceului nu stie sa scrie corect? Daramite sa mai aiba ceva in cap, inafara de mobile, masini, bani, etc. Spunea cineva ca generatia din ziua asta e mai desteapta, stie o multime de lucruri fata de batrini...Gratie si internetului...Ok!! Informatiile sint multe, doar ca trebuie sa stii sa le cauti si sa stii ce sa faci cu ele! Nu generalizez- ma enerveaza la culme ideea de generalizare. Sint si copii minunati care stiu ce vor, care daca isi pun mintea pun la colt un profesor. Marea majoritate, insa, sint ,,,nestiutori! Nu-i intereseaza mare lucru. Ii vad zilnic pe unii dintre ei...si uneori, ma minunez...Minunare a tristete!!

COMPACT- MĂ VOI ÎNTOARCE (DUPĂ ANI ȘI ANI)

Dupa ani si ani...ma voi intoarce Au trecut 6 ani de cind nu am mai scris. La vremea cind mi-am facut blogul, toate corabiile mi se inecasera. Incercam sa ajung la liman si mi se parea ca esuez... A fost o ,,salvare'' scrisul. De fapt, scrisul a fost mereu o salvare pentru mine. Am mai multe pasiuni, scrisul - de cind ma stiu (mai bine zis, de cind am inceput sa invat literele si caligrafia) si mai nou, fotografia. Pasiuni ,,dominante'', hai sa le spun asa. Nu ma consider scriitoare sau fotograf, ci o fac pentru mine, Ma ajuta sa evadez. Ascult acum melodia ,,Dupa ani si ani'' - Compact... ,, Primul nostru gind / Ne va regasi plingind''... Regasirea cu blogul? Nu e cu lacrimi... Pentru ca, in toti anii astia, viata s-a schimbat. Si cu bune si cu rele... Dar, intr-un final am ajuns la tarm... Poate ar mai fi de mers. Sau sigur, ar mai fi de mers!! Totdeauna e o cale mai departe!! Furtunile apar si dispar! Important e cum trecem prin ele..

vineri, 24 decembrie 2010

Where are you Christmas?



Christmas time.Un timp magic.Asa ar trebui sa fie.Dar pentru mine inseamna lucruri urite, lacrimi.Inseamna sa nu fiu alaturi de fiul meu.

marți, 9 noiembrie 2010

Denean - Angels Calling Me



O legatura de ''suflet;; dureaza o viata...sau ce a mai ramas din viata mea...

marți, 2 noiembrie 2010

Doar te rog...



Partea ''umana' a Danei..Am si o parte din asta in mine...O pastrez ascunsa.