Ce bine ca esti

Nichita Stănescu
Ce bine că eşti E o întâmplare a fiinţei meleşi atunci fericirea dinlăuntrul meue mai puternică decât mine, decât oasele mele,pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare mereu dureroasă, minunată mereu.Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvintelungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despartfluviul rece în delta fierbinte,ziua de noapte, bazaltul de bazalt.Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mitâmpla de stele, până cândlumea mea prelungă şi în nesfârşirese face coloană sau altcevamult mai înalt şi mult mai curând.Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,una foarte de jos, întoarsă spre pământ,una foarte de sus, aproape ruptăîn înfrigurata, neasemuită luptăa minunii că eşti, a-ntâmplării că sun