Truly Madly Deeply

Am de scris un proiect si in timpul asta ascult si muzica...Se intimpla ca, din cind in cind , gindurile sa-mi zboare aiurea..Ca acum...Ma gindeam, ascultind melodia asta....Si pornind , de la multe lucruri despre care am mai scris aici....Ma intreb si doar atit pot sa fac...De ce trecem pe linga oameni, de ce trecem peste gindurile noastre? De ce uneori - chiar daca vrem sa tipam in gura mare, sa spunem ceva, cuiva, ne oprim? Teama de ridicol? Teama de un refuz? Teama de suferinta? Eu stiu cum e sa regreti ca nu ai spus cuiva - la momentul potrivit - cuvintele pe care le merita..Cuvintele care l-ar fi facut sa inteleaga ce mult inseamna pentru tine. Acel cineva este -TATAL MEU. Caruia ii datorez multe din ceea ce sint azi..Nu i-am spus multe..Poate ca a inteles- de obicei parintii isi inteleg copii. Asa cum , fara vorbe, eu il inteleg pe Tino - fiul meu. De aceea, de multe ori , chiar daca nu sint inteleasa, chiar daca pot parea ridicola, incerc sa spun ce simt..NU vreau sa regret ca nu am spus cuiva , ceea ce am simtit la un moment dat..Si de cele mai multe ori, simt ..Truly, madly , deeply.